34:5 Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
Îţi întorci privirile. [Ei au privit, KJV]. Probabil "nenorociţii" ["smeriţii", KJV] din v. 2; poate oamenii, în general, care au simţit mila duioasă a lui Dumnezeu, aşa cum făcuse psalmistul. Un număr de manuscrise ebraice, precum şi versiunile lui Aquila, a lui Ieronim şi Siriacă au verbul la imperativ: "priviţi".
Te luminezi. [Au fost luminaţi, KJV]. Sau, "făcuţi să strălucească" (vezi 2 Corinteni 3,18). "Aţintiţi-vă privirile spre Isus, priviţi îndelung Faţa Lui minunată". Nimic nu e mai frumos decât faţa strălucitoare a unui creştin adevărat. Când Dumnezeu Îşi îndreaptă privirile spre calea noastră, toată lumea e luminată. O uşoară schimbare de punctuaţie face ca verbul să fie la imperativ (vezi la "ei au privit" din v. 5), fiind tradus "daţi raze [de bucurie]". LXX are şi ea verbul la imperativ.