32:8 Eu zice Domnul te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.
Te voi învăţa. Ebr. śakal, rădăcina cuvântului maschil, care apare în preambulul acestui psalm. Despre "maschil", vezi p. 628.
Unii privesc v. 8 şi 9 ca o afirmare a angajamentului psalmistului de a împlini promisiunea "să înveţe [căile lui Dumnezeu] pe cei ce le calcă" (Psalm 51,13). Totuşi, pare mai normal să considerăm că aceste versete sunt răspunsul lui Dumnezeu la experienţa psalmistului descrisă în v. 1-8. David apucase pe căi greşite din cauză că se abătuse de la calea lui Dumnezeu şi renunţase la călăuzirea divină. Pentru a preveni o eventuală repetare a experienţei lui tragice sau oricărei alte căderi morale, el avea cel mai mult nevoie să-şi consacre din nou viaţa, permiţându-I lui Dumnezeu ca de aici să-l călăuzească. Promisiunea plină de milă a lui Dumnezeu i-a dat asigurarea necesară biruinţei viitoare şi i-a insuflat astfel speranţă.
Siguranţa împotriva căderilor morale se găseşte în traseul marcat aici. Creştinul trebuie să fie mereu învăţat căile lui Dumnezeu, astfel încât să poată discerne corect între bine şi rău. El trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu în toate privinţele, căci altfel nu va fi în stare să recunoască pe ispititorul deghizat. Din cauza complexităţii vieţii şi a nenumăratelor căi prin care vrăjmaşul poate aduce argumente plăcute, care seamănă a adevăr, e nevoie să primeşti zilnic învăţături proaspete. Lucrul acesta se obţine printr-un studiu eficient, cu rugăciune. Un creştin astfel instruit, care se decide în inima lui să nu facă nimic în nici o direcţie ce ar displăcea lui Dumnezeu, va şti ce drum să apuce în orice situaţie (vezi DA 668; cf. Ed 282; CT 17, 18).