32:6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
De aceea. Iertarea acordă celui iertat impulsul divin de a spune altora (vezi Fapte 5,42).
La vremea potrivită. [Când poţi fi găsit, KJV]. Afirmaţia psalmistului lasă să se înţeleagă faptul că va fi un timp când oamenii vor căuta iertare şi nu o vor găsi. Cum poate fi lucrul acesta adevărat dacă Dumnezeu este "plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie" (Exod 34,6) şi "nu oboseşte iertând" (Isaia 55,7)? Desigur, la sfârşitul timpul de probă al omenirii va exista o astfel de situaţie (vezi Amos 8,11.12; Apocalipsa 22,11). Dar se poate ca experienţa aceasta să aibă loc mai devreme în viaţa păcătoşilor, ca indivizi. Mulţi au impresia că se pot complăcea la păcat, cel puţin pentru un timp, fără urmări serioase pentru ei, şi apoi la momentul potrivit să se pocăiască şi să obţină iertare. Dar tragedia păcatului e că el se fixează atât de bine de suflet şi devine atât de mult o parte a modului de viaţă, în deosebi când e săvârşit în lumina cunoştinţei depline, încât adesea nu mai există dorinţa de a-l părăsi. Fără o astfel de dorinţă fundamentală, nu poate exista iertare. În multe cazuri de felul acesta s-ar putea să se nască o dorinţă superficială după mântuire şi o căutare aparent sinceră de înlăturare a păcatului, dar dacă, în mod fundamental, nu există nici un fel de dorinţă de părăsire a păcatelor dragi inimii, căutarea mântuirii este zadarnică.
Uneori, teama de consecinţe îl îndeamnă pe păcătos să caute iertare, aşa cum a fost cazul lui Iuda (Matei 27,3-5) sau câştigarea de foloase materiale îl ademeneşte, aşa cum a fost cazul lui Esau (Evrei 12,16.17). Dar dacă consecinţele cu care a fost ameninţat ar fi fost înlăturate de la Iuda sau dreptul de întâi născut ar fi fost redat lui Esau, fiecare din oamenii aceştia şi-ar fi reluat vechiul traseu păcătos. Dumnezeu nu poate să onoreze o astfel de căutare (vezi Psalm 32,1).
Oricum, păcătosul poate să fie sigur că Dumnezeu nu va rămâne insensibil la nici o rugăciune sinceră de iertare. În acelaşi timp să fie conştient că dacă păcatul cu voia zămisleşte în el, poate aduce cu sine o stare de fapt în care nu mai există nici o dorinţă de a fi curăţit de nelegiuire. Acest fel de stare e descrisă în Evrei 10,26, unde timpul verbului permite traducerea: "dacă stăruim în păcatul cu voia... nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate".
Ape mari. Sufletul iertat va rămâne sigur pe stânca mântuirii lui Dumnezeu. Această figură de stil era impresionantă pentru evreu care era obişnuit cu creşterea bruscă a apei în văile erodate după o ploaie puternică şi cu groaza care punea stăpânire pe locuitori odată cu ea.