3:5 Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.
Mă culc. Pronumele "eu" [în română, subînţeles] este accentuat. David arată că este în primejdie să fie atacat în orice clipă în cursul nopţii, hăituit şi blestemat de duşmanii lui. Cu toate acestea este în stare să se culce în pace şi să doarmă, atât de mare era încrederea lui în Dumnezeu. Întrucât totul era în mâinile lui Dumnezeu, el avea simţământul deplinei ocrotiri. Somnul lui nu era urmarea firească a oboselii, a lenei sau a încumetării. Era un act de credinţă. Liniştea sufletească îl încuraja pentru lupta zilei următoare.
Domnul este sprijinul meu. Primul gând la deşteptare este unul de recunoaştere că Dumnezeu onorase încrederea pusă în El, tot aşa cum ultimul lui gând la culcare fusese un gând de încredere deplină. Psalmistul este întărit pentru a face faţă necesităţilor zilei. Ultimele gânduri seara sunt adesea primele gânduri dimineaţa. Observaţi trecerea dramatică şi bruscă de la deprimare la triumf. Aşa este binecuvântarea serii şi făgăduinţa unei noi zile (vezi Plângeri 3,22.23)