29:9 Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: Slavă!
Cerboaica să nască. Evident din cauza fricii produse de furtună. Anumiţi poeţi arabi, precum Plutarh şi Pliniu, au raportat acest fenomen.
Traducerea RSV "stejar" în loc de "cerboaice" oferă un paralelism mai bun. Dar e discutabilă dacă ebr. 'ayyaloth ("cerboaice" KJV) poate fi considerat potrivit ca plural pentr 'ayil, "stejar". Pluralul normal al lui 'ayil este 'elim (vezi Isaia 1,29).
Despoaie. [Descoperă, KJV]. Ebr. chaśaph, "a despuia", "a dezgoli"
Locaşul Lui. [Templul Lui, KJV]. Probabil aici nu e vorba de tabernacol, ci de lumea naturii.
Totul. [Oricine, KJV]. Sau "totul". Toate - tunetul, fulgerul, prăbuşirea copacilor, zguduirea pustiei, frunzele smulse din pomi - vestesc puterea şi slava lui Dumnezeu. "Pământul, cu miile lui de glasuri, preamăreşte pe Dumnezeu" (Coleridge). Compară cu Psalm 19,2. E bine să stăm înfioraţi în prezenţa fenomenelor violente ale naturii şi apoi să ne înălţăm inimile în laudă către Dumnezeul maiestăţii şi puterii. Corul universal de laudă ne aduce aminte de continua adorare a serafimilor din viziunea lui Isaia (vezi Isaia 6,2.3). Prin descrierea culminantă a acestui verset, furtuna se domoleşte, iar psalmistul alege să mediteze liniştit şi să proclame suveranitatea lui Dumnezeu şi minunatul Lui dar de pace.