29:1 Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste.
INTRODUCERE - Psalmul 29 a fost intitulat Cântarea furtunii, Cântarea celor şapte tunete. Ea este tipică pentru toţi psalmii ebraici despre natură. Poetul ebraic nu e deloc mulţumit doar să zugrăvească natura în cuvinte. El vede totdeauna în natură puterea şi slava Creatorului ei (Numele lui Dumnezeu [Yahweh], apare de 18 ori în acest psalm). În el este descrierea plastică a începutului unei furtuni, a continuării ei până la intensitatea maximă şi a momentului când se opreşte şi dispare. Structura poemului prezintă o simetrie elaborată, care apare în preludiu (v. 1.2), în descrierea furtunii prin repetarea de şapte ori a expresiei "glasul Domnului" (v. 3-9) şi în încheierea lui (v. 10.11). Psalmul este un medalion verbal.
Psalmul descrie un uragan ce vine dinspre Mediterană şi mătură munţii Libanului înainte să-şi risipească forţele în pustiul răsăritean. Poemul găseşte numeroase paralele detaliate în ugaritică (vezi pag 618, 619). Dintre acestea pot fi amintite suita celor trei "daţi" din v. 1 şi 2, "glasul" din v. 4 şi 5 şi numele "Liban" şi "Sirion" (vezi la Deuteronom 3,9) din v. 6. De asemenea, ugaritica a clarificat diferite neclarităţi (vezi la v. 6 şi 8).
Tradiţia spune că în Templul al doilea, psalmul acesta era cântat în ultima zi a Sărbătorii corturilor. Psalmul formează acum o parte a serviciului la sinagogă în ziua dintâi a Cincizecimii şi e cuprins în liturghia Sabatului. Fără îndoială că a doua strofă a imnului "Închinaţi-vă Domnului" a lui Robert Grant şi-a aflat inspiraţia în Psalmul 29.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Fiii lui Dumnezeu. [Voi cei puternici, KJV]. Ebr. bene 'elim, a cărui traducere e incertă. LXX spune "fiii lui Dumnezeu", prin care poate să se înţeleagă îngerii (vezi la Iov 1,6). Paralelismul Psalmului 89,6 (singurul loc unde mai mare această expresie în Psalmi) pare să sprijine această idee.
Slavă. Psalmistul Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeu al slavei şi al puterii. Cuvântul "slavă" este folosit ca un punct culminant în v. 9 (vezi Psalm 68,34).