28:1 Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
INTRODUCERE -Psalmul 28 pare să fi fost scris atunci când psalmistul se află în primejdia de a se lăsa târât de jos de cei nelegiuiţi. Psalmul are două părţi în antiteză. Schimbarea de la strigătul de eliberare din necaz din v. 1-5 la exprimarea recunoştinţei pentru ajutor din v. 6-9 e făcută dramatic de brusc. Rugăciunea este deosebit de potrivită pentru creştinul care se simte tras în jos de obiceiurile care-l stăpâneau înainte de pocăinţă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Nu rămânea surd. [Nu tăcea, KJV]. Literal, "nu fi surd". Pentru psalmist, ideea că Dumnezeu tace e ceva care-l aruncă în confuzie.
Groapă. Ebr. bor, folosit pentru o groapă sau un bazin de apă (vezi Genesa 37,20; Exod 21,34) şi ca atare simbolizând mormântul. Cei ce mor sunt reprezentaţi în mod literal ca "pogorându-se în bor" (Psalm 30,3; 88,4; 143,7; Proverbe 1,12; Isaia 38,18; Ezechiel 26,20 etc.)