27:7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
Ascultă-mă, Doamne. În acest punct al psalmului se observă o schimbare totală în ton, de la încredere absolută la un strigăt jalnic de ajutor. Schimbarea aceasta face o anumită şcoală de critici să tragă concluzia că de fapt psalmul este compus din doi psalmi aparte. O astfel de concluzie nu e deloc necesară, dacă se admite că, în ciuda încrederii psalmistului în Dumnezeu, forţa împrejurărilor reale îl determină să strige după ajutor într-o lume cât se poate de reală. Chiar când suntem siguri de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem fără încetare nevoia noastră după El şi să-I cerem ajutorul.