27:1 Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
INTRODUCERE -Psalmul acesta a fost scris de David pe când era un "fugar hăituit, care-şi găsea adăpost în stâncile şi peşterile pustiei" (Ed 164). El descoperă spiritul de încredere deplină a psalmistului în Dumnezeu în mijlocul primejdiilor vieţii de fugar. A fost numit Psalmul întăritor. În nici un alt psalm nu e exprimată dorinţa arzătoare a lui David de serviciul sanctuarului ca aici. Unii sugerează 1 Samuel 22,22 ca fundal al acestui psalm. Psalmul are trei subîmpărţiri: v. 1-6 exprimă încrederea temeinică a poetului în Dumnezeu, în ciuda ameninţărilor duşmanului; v. 7-12 strigă cu jale după ajutor; iar v. 13 şi 14, ca o concluzie, găsesc ajutor sigur în încrederea plină de speranţă în Dumnezeu. În ritualul iudaic modern, Psalmul 27 este recitat zilnic în tot cursul celei de a şasea luni ca pregătire pentru Anul Nou şi pentru Ziua ispăşirii.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Domnul... lumina mea. Adică Iehova este lumina care dispersează întunericul din jurul meu, făcându-mi cărarea limpede. Expresia aceasta, aflată deseori în Noul Testament (vezi Ioan 1,7-9; 12,46; 1 Ioan 1,5) nu e aşa de obişnuită în Vechiul Testament. Compară cu binecuvântarea aaronică (Numeri 6,25).
Mântuirea. Vezi Psalm 18,2; 62,2.6.
De cine să mă tem? Nici de alţi dumnezei, pentru că sunt mincinoşi, nici de demoni, nici de oameni (vezi Romani 8,31).
Sprijinitorul. [Tăria, KJV]. Literal, "un loc de siguranţă", "o cetăţuie" (vezi Psalm 28,8). Calvin numea întreitul scut de apărare împotriva tuturor ameninţărilor: "Lumină, Mântuire, Cetăţuie." Psalmul începe cu o notă de lipsă totală de teamă. Încrederea psalmistului în Dumnezeu nu îngăduie nici o urmă de teamă.