26:1 Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
INTRODUCERE -În Psalmul 26, autorul apelează la Cercetătorul inimilor să fie martor al probităţii sale şi să-l ferească de soarta celor nelegiuiţi şi îşi încheie rugăciunea cu o declaraţie privitoare la intenţia lui de a se afla printre prietenii lui Dumnezeu. Psalmul e o rugăciune potrivită ca pregătire pentru închinarea publică. Începe într-o notă minoră şi sfârşeşte într-o notă majoră de laudă pioasă la adresa lui Dumnezeu pentru călăuzire divină.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Fă-mi dreptate. [Judecă-mă, KJV]. Psalmistul cere ca Dumnezeu să-l cerceteze şi să-i susţină cauza. Nevinovăţie. Declararea nevinovăţiei faţă de o acuzaţie neadevărată nu exclude un cuvenit simţ al păcătoşeniei. Psalmistul recunoaşte nevoia sa de răscumpărare şi îndurare divină (v. 11).
Fără şovăire. [Nu voi aluneca, KJV]. Dacă am nevinovăţia pe care o susţin, nu pot să alunec, nu mă voi clinti (vezi la Psalm 15,5; 16,8).