25:11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
Pentru Numele Tău. Pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu. Psalmistul trece de la meditaţia asupra bunătăţii lui Dumnezeu la amintirea păcatelor sale. El e constrâns să ceară iertare, ca harul şi adevărul să se poată manifesta în sufletul lui (vezi v. 10). El se teme că legământul va fi rupt.
Este mare. Psalmistul îşi dă seama că păcatul lui este atât de mare (vezi Romani 5,15-21), încât are nevoie de iertarea pe care numai un Dumnezeu bun o poate da. Iubirea cea nemărginită a prevăzut o cale ca păcatele să poată fi iertate fără plată.