24:1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
INTRODUCERE - Psalmul 24, unul din imnurile pentru stabilirea Ierusalimului ca cetate a marelui Împărat (vezi Psalm 30; 101; 132,1-9) pare să aibă un fundal istoric în evenimentele din 2 Samuel 6 şi 1 Cronici 15. David cucerise fortăreaţa iebusită Sion (2 Samuel 5,6-10) şi acum s-a hotărât să aducă chivotul de la locul lui de odihnă temporar, din casa lui Obed-Edom din Chiriat-Iearim, în cortul pe care îl pregătise pentru acesta în cetatea Ierusalim. Ca urmare a pus la punct o ceremonie pentru ocazia aceea, în care Psalmul 24 a fost cântat ca parte a ritualului solemn (vezi PP 707, 708). Unii au considerat că David a compus psalmul acesta anume pentru ocazia aceasta. Totuşi, lucrul acesta nu se afirmă. Cuvintele v 7-10 ale psalmului au fost cântate de două coruri de îngeri, când Cerul a primit pe adevăratul Fiu al lui David, la înapoierea în Ierusalimul ceresc (vezi DA 833; EW 187, 190, 191).
Imnul are două părţi. Cu prilejul folosirii lui iniţiale, partea întâi a fost fără îndoială cântată la poalele dealului pe care era aşezat Ierusalimul, înainte ca procesiunea să înceapă să urce (v. 1-6), iar a doua parte a fost cântată în faţa porţilor cetăţii, chiar înainte de marea intrare (v. 7-10). Cele două strofe ale primei părţi s-ar putea să fi fost cântate de coruri alternative; apelurile, întrebările şi răspunsurile celei de a doua părţi, de către două coruri după metoda antifonală. Versetele 7-10 apar în corul plin de inspiraţie "Porţi, ridicaţi-vă capetele" din oratoriul Mesia al lui G.F. Haendel, partea a doua, care transpune maiestuos caracterul antifonal al psalmului.
Acest poem elaborat a fost numit o extensie vechi-testamentară a ideii care a stat la baza afirmaţiei lui Isus: "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5,8). Cerinţa fundamentală a cetăţeniei în împărăţia lui Dumnezeu este curăţia. Numai cei cu inima curată vor intra în Ierusalimul de sus. Dreptatea facilitează intrarea pe porţile cerului (vezi Psalm 118,19.20).
Potrivit cu tradiţia, Psalmul 24 era cântat ca parte a închinării de dimineaţă din Templu, în ziua întâi a săptămânii. Lucrul acesta e sugerat de LXX, care are ca titlu: "Un psalm al lui David, al primei zile a săptămânii". Cuvintele acestui psalm sunt folosite şi la slujbele din Sabat de dimineaţă şi de după-amiază în sinagoga modernă, înainte ca Tora să fie readusă în chivot.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta următoare.
1. Al Domnului este pământul. Dumnezeu are un asupra pământului, asupra a tot ce cuprinde el şi asupra tuturor locuitorilor lui, întrucât este Creatorul şi Stăpânul întregului pământ. Această concepţie anulează exclusivismul iudeilor sau al seamurilor. Versetul este un exemplu desăvârşit de paralelism sinonim, a doua parte echilibrând, repetând şi dezvoltând ideea din partea întâi.