22:29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
Toţi cei. Versetul acesta ar trebui să fie legat de cel precedent. Iehova este împărat peste naţiuni, iar bogaţii şi cei prosperi dintre ei sunt prezentaţi ca venind la sanctuar pentru a aduce jertfă şi închinare. Tot astfel naţiunile mai slabe şi aflate în declin, reprezentate prin "cei ce se pogoară în ţărână", vin să se prosterne.
Cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa. Mai degrabă "cel care nu-şi ţine sufletul în viaţă". Lucrul acesta poate fi înţeles ca amplificând ideea naţiunilor mai slabe. LXX traduce propoziţia acesta: "şi sufletul meu trăieşte pentru el", sugerând o interpretare diferită, dar expresia ebraică se arată mai simplă.