18:7 Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
S-a zguduit pământul. Intervenţia divină, ca răspuns la rugăciunea lui David, e zugrăvită prin descrierea grandioasă a unei revolte a naturii. Fără îndoială că detaliile acestei descrieri au fost luate din rememorarea de către psalmist a numeroaselor furtuni pe care le văzuse în perioadele primejdioase ale vieţii sale. În bogăţia ei de imagini ale naturii dezlănţuite, la care se adaugă din plin scenele izbăvirii de la Marea Roşie şi a anunţării Legii la Sinai, descrierea aceasta este una din cele mai sublime din literatură. Compară cu Exod 19,16-18; Psalm 144,5-7; Habacuc 3,3-6, dar observă că nicăieri tablourile nu sunt atât de bine redate ca în Psalmul 18. La începutul descrierii este cutremurul, apoi apar fulgerele, norii, vântul şi întunericul şi la final, declanşarea deplină furtunii. În mijlocul ei, Se manifestă Iehova, în toată gloria şi puterea Lui, ca să pună pe fugă pe duşmanii Lui şi să salveze pe servul Său încrezător. Aşa cum Dumnezeu a manifestat măreţia puterii Sale în manifestările violente ale naturii, tot aşa a coborât în plinătatea tăriei Lui ca să intervină când slujitorul Lui era în primejdie.
Mâniase. Vezi la Psalm 2,4.