16:10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
Lăsa. Ebr. ?azab, "a părăsi". Propoziţia zice literal: "Nu vei abandona sufletul meu în she'ol".
Sufletul. Ebr. nephesh, un cuvânt care apare de 755 de ori în Vechiul Testament, de 144 de ori în Psalmi, cel mai adesea tradus "suflet". Traducerea aceasta e nefericită, deoarece "suflet" transmite cititorului idei care de fapt nu aparţin propriu zis cuvântului nephesh. O scurtă analizare a cuvântului ebraic va clarifica ce înţelegeau scriitorii Bibliei când foloseau cuvântul acesta.
Nephesh provine din rădăcina naphash, un verb care apare doar de trei ori în Vechiul Testament (Exod 23,12; 31,17; 2 Samuel 16,14), de fiecare dată însemnând "a răsufla" sau "a se odihni" ["a se înviora" sau "a se împrospăta", KJV]. Verbul pare să se întoarcă la sensul de bază, şi anume acela de respiraţie.
O definiţie a cuvântului nephesh se poate extrage din raportul biblic al facerii omului (Genesa 2,7). Raportul declară că atunci când Dumnezeu a dat viaţă trupului pe care îl formase, omul a devenit în mod faptic "un suflet viu" ["suflet de viaţă", KJV]. "Sufletul" nu exista până atunci, ci a fost adus la existenţă odată cu facerea omului, a lui Adam. Un nou suflet vine la viaţă de fiecare dată când se naşte un copil. Fiecare naştere reprezintă o nouă şi unică unitate de viaţă, diferită şi separată de alte unităţi similare. Noua unitate nu se poate niciodată contopi cu o altă unitate. Ea va fi totdeauna ea însăşi. Pot fi nenumăratele altele ca ea, dar nici una nu este de fapt acea unitate. Această unicitate a individualităţii pare să fie ideea scoasă în evidenţă în termenul ebraic nephesh.
Nephesh este aplicat nu numai la oameni, ci şi la animale. Expresia: "Să mişune apele de vietăţi" (Genesa 1,20) e, literal, "apele să mişune de mulţimi de suflete de viaţă [indivizi de viaţă]." Dobitoacele şi zburătoarele sunt numite "vieţuitoare", literal, "suflete de viaţă", adică "indivizi de viaţă" (Genesa 2,19). De aici, atât animalele cât şi fiinţe omeneşti sunt "suflete".
Această idee fundamentală a "sufletului" ca fiind individul în sine şi nu o parte constituentă a individului pare să stea la baza diferitelor apariţii ale cuvântului nephesh. De aceea, e mai bine să se spună că o anumită persoană sau un anumit animal este un suflet decât să se spună că are un suflet.
De la ideea fundamentală că nephesh este un individ sau o persoană vine folosirea idiomatică a lui nephesh în locul pronumelui personal. Expresii precum "sufletul meu" sunt idiomatice pentru "eu", "mie"; "sufletul tău" pentru "tine", "ţie"; "sufletul lor" pentru "ei", "lor".
Întrucât fiecare nou nephesh reprezintă o nouă unitate de viaţă, el este adesea folosit ca sinonim al "vieţii". În 119 cazuri, KJV traduce nephesh cu "viaţă" şi sunt alte cazuri când "viaţă" ar fi fost o traducere mai potrivită (vezi la 1 Regi 17,21).
În majoritatea cazurilor când apare nephesh, ar putea fi tradus corespunzător prin "persoană", "individ", "viaţă" sau prin pronumele personal corespunzător. "Sufletul acela va fi nimicit" (Levitic 19,8) este, simplu, "el va fi nimicit" ("omul acela va fi nimicit", trad. Cornilescu).
Locuinţa morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a morţilor, unde se spune că cei care au părăsit viaţa dorm laolaltă (vezi la Proverbe 15,11). Vezi împlinirea acestei preziceri în învierea lui Hristos (Fapte 2,25-31). Despre interpretarea profetică a Vechiului Testament, vezi la Deuteronom 18,15.
Prea iubitul. [Sfântul Tău, KJV]. Ebr. chasid, deseori tradus "sfânt" (vezi Psalm 30,4; 31,23; 50,5; 79,2 etc; vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
Putrezirea. Ebr. shachath. "Groapă", aşa cum e tradus cuvântul de multe ori (Iov 33,18.24.28.30 etc.); shachath este de asemenea tradus "mocirlă" (Iov 9,31), "groapă" ["nimicire", KJV] (Psalm 55,23).