147:1 Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.
INTRODUCERE - Psalmul 147 este al doilea dintre "Psalmii aleluia". Psalmistul Îi aduce laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de poporul Său ales şi pentru binecuvântările Sale pentru pământ. Psalmul constă din trei subîmpărţiri, fiecare începând cu o chemare la o reînnoită laudă. Întrucât Dumnezeu este Cel ce vindecă, restaurează, asigură tot ce este necesar şi controlează natura, psalmistul invită la o universală laudă. Cu privire la autorul psalmului acestuia, vezi FE 371.
1. Se cuvine. Vezi la Psalm 33.1. Nimic nu-i stă mai bine omului, care datorează atât de mult lui Dumnezeu, decât să arate recunoştinţă faţă de Domnul. Şi cu toate acestea cât de puţini, chiar dintre pretinşii urmaşi ai lui Isus, manifestă adevărată recunoştinţă!
147:2 Domnul zideşte iarăşi Ierusalimul, strânge pe surghiuniţii lui Israel;
Verset ce nu a fost comentat.
147:3 tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
Tămăduieşte. Dumnezeu este Marele Medic al sufletului şi este impresionat de orice chin care sfâşie inima. "Nimic din ce ar privi în vreun fel oarecare pacea noastră nu e prea neînsemnat pentru ca El să nu ia seama la el"(SC 105).
147:4 El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
Socoteşte [Spune, KJV]. Mai degrabă "socoteşte" sau "enumeră" corpurile cereşti. Progresele astronomiei moderne relevă zădărnicia eforturilor omului de a ajunge la marginile universului, dacă într-adevăr ar exista asemenea limite. Telescoape tot mai mari şi tot mai capabile de a pătrunde în spaţiu nu fac altceva decât să scoată la iveală noi stele şi sisteme.
Numărul. Vezi la v. 5. Ce pricepere şi câtă putere sunt manifestarea în mersul nenumăratelor oşti de stele şi în coordonarea şi păstrarea lor pe traiectoria lor aparte!
Nume. Vezi Isaia 40,26.
147:5 Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
Fără margini. Ebr. 'en mispar, "fără număr". Mispar e tradus "număr" în v. 4. E imposibil să măsurăm adâncimea de nepătruns a ştiinţei lui Dumnezeu. Există o margine a cunoştinţelor omeneşti, dar priceperea lui Dumnezeu este de nepătruns.
147:6 Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pământ.
Sprijineşte pe cei nenorociţi. [Înalţă pe cei smeriţi, KJV]. Acela care cârmuieşte sorii cei mari pe orbitele lor, Se pleacă să susţină pe cei cu duhul smerit. Câtă condescendenţă!
147:7 Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harfa!
Arfa. Ebr. kinnor, liră (vezi p. 34).
147:8 El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ, şi face să răsară iarba pe munţi.
Pregăteşte ploaia. Toate câte cresc depind de Dumnezeu ca să le dea ploaie, lumină şi viaţă însăşi (vezi Ed 104).
147:9 El dă hrană vitelor, şi puilor corbului când strigă.
Puilor corbului. Compară cu Matei 6,26; Luca 12,6.7.
147:10 Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Puterea calului. În contrast cu naţiunile păgâne înconjurătoare, Israel nu trebuia să depindă de cai şi de care la război (vezi la Deuteronom 17,16). Domnul are o mie de căi pentru ca să-Şi îndeplinească planurile şi n-are nevoie să depindă de vreuna din făpturile Sale ca să-L ajute.
147:11 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Se tem de El. Vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7.
147:12 Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Verset ce nu a fost comentat.
147:13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
El întăreşte. Protecţia lui Dumnezeu e cea mai bună apărare a oricărei ţări. Fără El celelalte apărări sunt zadarnice (vezi Psalm 127,1).
147:14 El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grâu.
Ţinutului Tău. [În hotarele Tale, KJV]. Din punct de vedere militar oraşele de frontieră sunt cele mai expuse. De obicei dacă e pace de-a lungul perimetrului unui teritoriu, e pace în toată ţara.
Cel mai bun grâu. Literal, "grăsimea grâului", care înseamnă "grâu ales". Dumnezeu doreşte să dea poporului Său cele mai alese binecuvântări materiale şi spirituale.
147:15 El Îşi trimite poruncile pe pământ, Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală mare.
Poruncile. Pământul, ca şi cei care locuiesc pe el, este supus poruncilor lui Dumnezeu.
147:16 El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa;
Verset ce nu a fost comentat.
147:17 El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
În bucăţi. Ebr. pittim, folosit aici în sens metaforic pentru grindină.
147:18 El Îşi trimite Cuvântul Său, şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.
Verset ce nu a fost comentat.
147:19 El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
Descoperă. Ebr. nagad. Forma folosită aici înseamnă "a aşeza ceva lămurit în faţa unei persoane".
147:20 El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
N-a lucrat aşa. Compară cu Romani 9,4.5.
Lăudaţi pe Domnul. Psalmul se încheie cu un "aleluia"(vezi Psalm 146,1).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3�
DA 329; PK 668; SC 105
3.4�
MH 71; ML 297; Te 120
3-7�
FE 371
4�
�
DA 329
5�
�
MH 433; 8T 282
8�
�
CT 185; MM 7; PP 115
11.12�
FE 371
16�
MH 416; PP 115; 8T 270