144:1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
INTRODUCERE - Psalmul 144 este o cântare care preamăreşte tăria şi ajutorul lui Dumnezeu atât în timp de război, cât şi în timp de pace. Psalmul se încheie cu un comentariu care proclamă bucuria şi fericirea de care au parte cei care Îl au pe Dumnezeu ca Domn al lor.
Cu privire la autorul psalmului, vezi CT 496. Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Stânca [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "piatră" (vezi la Psalm 18,2.31.46). Şur este folosit în mod figurat pentru a denumi ceva solid, permanent şi neclintit.
Mâinile la luptă. [Mâinile la război, KJV]. Vezi la Psalm 18,34. Psalmistul nu glorifică războiul însuşi. David a recunoscut că Dumnezeu i-a dat iscusinţa de a birui pe arogantul şi puternicul Goliat. În lupta aceea David nu s-a încrezut în vreo armură omenească, ci a mers îmbrăcat în armura cerului.