141:5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa într-una împotriva răutăţii lor.
Pedepsească-mă [Să mă mustre, KJV]. Mustrarea unui prieten se dovedeşte o binecuvântare dacă e acceptată cum se cuvine. Numai acela care e gata să-şi dea viaţa pentru fratele său, e înzestrat corespunzător să-l mustre pe fratele său (vezi MB 184). Abigail s-a dovedit a fi un credincios prieten când a mustrat cu mult tact purtarea lui David (vezi PP 667).
Untdelemnul. Ebraica părţii a doua a versetului 5 este neclară şi nu se poate scoate din ea un sens mulţumitor. Nu se poate şti dacă LXX reflectează sau nu adevăratul original ebraic. Ea traduce al doilea rând al acestei propoziţii: "Untdelemnul păcătosului să nu-mi ungă capul." LXX înlătură obscuritatea din ultimul rând al strofei prin varianta ei: "Deoarece rugăciunea mea va mai fi în plăcerile lor." Varianta aceasta poate fi înţeleasă eventual ca referindu-se la o rugăciune care să nu fie afectată de aceste plăceri.