141:2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
Ca tămâia. Tămâia sanctuarului era pregătită cu atenţie (vezi la Exod 30,34), aprinsă cu foc sfânt şi înfăţişată lui Dumnezeu. Ea era adusă dimineaţa şi seara de către preoţi pe altarul tămâierii (vezi Exod 30,7.8). Tămâia reprezenta "meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită... singura care făcea ca închinarea unor fiinţe păcătoase să fie primită de Dumnezeu"(vezi PP 353).
Jertfa. Ebr. minchah, care denotă de fapt jertfa de băutură sau mâncare care însoţea arderea de tot zilnică (vezi Exod 29,38-42; vezi la Levitic 2,1).