140:1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
INTRODUCERE - Psalmul 140 este o rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmaşi fără scrupule.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
1. Oamenii cei răi. Faptul că psalmistul are în minte nu numai o singură persoană, ci o categorie de oameni răi şi "asupritori" [violenţi, KJV] reiese din forma de plural din v. 2.
140:2 care cugetă lucruri rele în inima lor, şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!
Cugetă lucruri rele [Imaginează răutăţi, KJV]. Vrăjmaşii par să uneltească fără încetare şi să plănuiască o formă nouă de răutate.
140:3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă.
Otravă de năpârcă. Cuvintele calomnioase ale acestor oameni răi (vezi Iacov 3,8). Pavel citează din versetul acesta pentru a arăta nelegiuirea omului firesc, nepocăit (Romani 3,13).
140:4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
Gândesc să mă doboare [Au pus de gând să-mi răstoarne umblările, KJV]. Sau "paşii mei". Nelegiuiţii caută fără încetare să răstoarne planurile celor drepţi, încercând să determine paşii celor neatenţi să alunece şi să facă astfel încât victimele lor să cadă pe cale.
140:5 Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului, şi îmi întind capcane. (Oprire).
Verset ce nu a fost comentat.
140:6 Eu zic Domnului: Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
Verset ce nu a fost comentat.
140:7 Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.
Tu-mi acoperi capul. Protecţia divină este un scut mai bun decât orice coif pământesc de aramă sau de fier (vezi Efeseni 6,13.17).
140:8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire).
Nu lăsa să-i izbutească. Psalmistul apela la Dumnezeu să pună piedici ca uneltirile rele ale nelegiuiţilor să aibă succes.
140:9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
Buzele lor. Vezi v. 3. Otrava bârfelii este de aşa natură că bârfitorul suferă din cauza propriilor sale cuvinte. Orice expresie de îndoială sau de rău reacţionează asupra vorbitorului ca şi asupra ascultătorului (vezi SC 124).
140:10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
Cărbuni aprinşi. Un joc obişnuit printre aceşti uneltitori nelegiuiţi era de a împrăştia cărbuni aprinşi printre duşmanii lor. Psalmistul doreşte ca aceşti oameni răi să aibă o parte din suferinţele pe care le-au produs ei celor nevinovaţi.
140:11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
Verset ce nu a fost comentat.
140:12 Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
Ştiu. Psalmistul este sigur că Domnul e de partea celor drepţi şi că aceia care suferă din cauza Lui nu sunt trecuţi cu vederea de El.
140:13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
Înaintea. Compară Psalm cu 16,11; 51,11.