139:1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
INTRODUCERE - Psalmul 139 vorbeşte despre atotştiinţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că este nu numai atotputernic, dar şi atotştiutor, că a alcătuit pe om încă din pântecele mamei lui şi că omul nu poate să scape de prezenţă Sa. Limbajul acestui psalm se apropie foarte mult de acela al cărţii lui Iov. Structura metrică a strofelor e regulată. Sunt patru strofe fiecare constând din şase strofe. Partea întâi (v. 16) se ocupă de atotştiinţa lui Dumnezeu; a doua (v.7-12) de atotprezenţa Lui; a treia (v. 13-18) enumeră motivele profundei convingeri cu privire la aceste adevăruri de care inima poetului este plină. În ultima strofă (v. 19-24) psalmistul schimbă tema şi îşi exprimă neplăcerea faţă de oamenii răi. Apoi încheie cu o rugăciune ca propria sa inimă să fie curată înaintea lui Dumnezeu şi ca să fie condus de El pe calea cea veşnică.
Despre autorul psalmului, vezi 2T 536; 6T 375; despre preambul vezi p. 616, 627.
1. Mă cercetezi. Domnul cercetează inima tuturor (Ieremia 17,10) şi numai El ştie ce este în ea. Prea adesea omul nu-şi dă seama de adevărata sa stare.