138:1 Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
INTRODUCERE - Psalmul 138 este un psalm al recunoştinţei. Psalmistul manifestă curaj, tărie şi credincioşie şi făgăduieşte să-L recunoască pe Domnul său înaintea tuturor dumnezeilor păgânilor sau înaintea împăraţilor şi cârmuitorilor lumii.
Cu privire la preambul vezi p. 616.
1. Dumnezeilor. Ebr. 'elohim, aici probabil dumnezei păgâni. Psalmistul nu consideră că aceşti dumnezei păgâni au o existenţă reală; el se referă la ei doar aşa cum existau în mintea închinătorilor lor. LXX redă 'elohim prin "îngeri", ca în Psalm 8,5 (vezi comentariile de acolo, vezi şi vol. I, p.171).
138:2 Mă închin în Templul Tău cel sfânt, şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
Ţi S-a mărit faima [Mai presus de Numele Tău, KJV]. LXX redă astfel expresia: "căci Ţi-ai mărit Numele Sfânt mai presus de orice." Varianta aceasta evită dificultatea evidentă de a considera Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de Numele lui Dumnezeu, întrucât "numele" e întrebuinţat adesea cu sensul de "persoană" sau "caracter" (vezi la Psalm 7,17). Totuşi, aici "nume" [KJV] poate fi socotit cu sensul de reputaţie. Numele sau faima lui Iehova fusese foarte mult dezonorat din cauza păcatelor lui Israel. Împlinirea cuvântului sau a făgăduinţelor lui Dumnezeu ar tinde să refacă încrederea în numele bun al Dumnezeului lui Israel.
138:3 În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
Verset ce nu a fost comentat.
138:4 Toţi împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale;
Te vor lăuda. Când împăraţii pământului vor auzi ce face Dumnezeu pentru poporul Său şi ei vor aduce laudă. Psalmistul îşi începe misiunea de a vorbi altora despre bunătatea lui Dumnezeu pe deplin încrezător că-şi va atinge ţinta.
138:5 ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului!
Ei vor lăuda [Vor cânta, KJV]. Din moment ce un om cunoaşte şi respectă căile lui Dumnezeu, el are toate motivele să cânte.
138:6 Domnul este înălţat: totuşi vede pe cei smeriţi, şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.
Smeriţi. Cu toate că Dumnezeu este înălţat mai sus de ceruri, El Se pleacă pentru a-i atinge pe cei smeriţi de pe pământ. El priveşte cu îndurare la cei săraci cu duhul şi făgăduieşte că va locui cu ei (Isaia 57,15). "Smerenia inimii e tăria care dă biruinţă celor care-L urmează pe Hristos; ea este semnul legăturii lor cu locurile de sus"(DA 301).
Îngâmfaţi. Înfumurarea este o barieră de netrecut între om şi Dumnezeu. Mândria a fost păcatul care a dus la căderea lui Lucifer (Isaia 14,13.14).
138:7 Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mântuieşte.
Verset ce nu a fost comentat.
138:8 Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.
Domnul va sfârşi. Compară cu Filipeni 1,6.
Mâinilor Tale. Psalmistul apelează la Dumnezeu ca fiind Creatorul său. Când recunoaştem în felul acesta pe Dumnezeu avem temeiul să credem că El va împlini nevoile noastre.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6�
DA 301; FE 371