131:1 Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
INTRODUCERE - Psalmul 131 este un psalm care exprimă o încredere de copil şi o resemnare smerită. Psalmistul cultivase arta autodisciplinării până acolo că ajunsese să nu se mai zbată pentru locul cel mai de frunte.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p.625, 627.
1. N-am o inimă îngâmfată. În şcoala experienţei a trebuit să renunţe la îngâmfare şi egoism şi să dezvolte un duh blând şi smerit. Oamenii mari înaintea lui Dumnezeu sunt oamenii profund smeriţi. Hristos a spus că printre cei născuţi din femeie nu a fost unul mai mare ca Ioan Botezătorul (Matei 11,11), şi totuşi el a fost unul din oamenii cei mai smeriţi. Ioan a ajuns la înălţimea lepădării de sine (vezi Ioan 3,30). "Pe treptele slavei va fi, cel ce ca un preş se va smeri." (vezi Ieremia 45,5). Numai cei sincer smeriţi sunt cu adevărat mari.