122:2 Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
Picioarele mi se opresc. Sau, "picioarele noastre stăteau", ca şi cum s-ar fi vorbit retrospectiv. Psalmistul fusese fără îndoială binecuvântat prin vizitele lui anterioare la cetatea sfântă şi, în lumina acestora, el anticipa cu bucurie sfântă un alt prilej de a se închina acolo.