121:1 Îmi ridic ochii spre munţi De unde-mi va veni ajutorul?
INTRODUCERE. - Psalmul 121 este o frumoasă cântare de încredere în Dumnezeu. El este unul dintre poamele biblice cele mai îndrăgite din întreaga moştenire a poeziei ebraice. David a compus Psalm 121 în pustia Paran, imediat după ce a aflat vestea morţii lui Samuel (PP 664). Când David şi-a dat seama că ultimul său prieten pământesc influent dispăruse, s-a îndreptat spre Domnul ca fiind unicul ajutor ce-i mai rămăsese. Psalmul a fost o mare binecuvântare pentru nenumărate mii de oameni care, într-un fel sau altul, s-au aflat în împrejurări asemănătoare cu acelea în care s-a găsit psalmistul.
Psalmul 121 era cântat de peregrini în drumul lor spre Ierusalim, pentru a participa la sărbătorile anuale (vezi PP 538; vezi de asemenea introducere la Psalm 120).
1. Spre munţi. Mulţi comentatori consideră aceşti munţi ca referindu-se la munţii Ierusalimului. Datorită prezenţei sanctuarului, Ierusalimul era privit ca locuinţa lui Dumnezeu şi ca atare considerat izvorul ajutorului divin. O altă interpretare face ca aceste înălţimi să se refere la munţii Palestinei, pe ale căror vârfuri păgânii îşi aşezaseră altarele lor idolatre. În călătoria lor spre Ierusalim, "când vedeau în jurul lor munţii unde păgânii obişnuiseră să aprindă focurile altarelor lor, copiii lui Israel cântau: Să-mi ridic ochii către munţi? [KJV] De unde îmi va veni ajutorul?" (PP 538)
De unde? Nu de la dealuri şi munţi primesc ajutorul copiii lui Dumnezeu, ci de la Dumnezeu (vezi Ieremia 3,23).