12:1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
INTRODUCERE. -Aproape în maniera lui Ilie, care se plângea că "am rămas numai eu singur" (1 Regi 19,10), Psalmul 12 începe cu descrierea stării de nelegiuire generală a societăţii. Rugăciunea psalmistului pentru eliberare primeşte un grabnic răspuns, şi Dumnezeu intervine ca să-L apere pe cel care Îi aparţine. Cele opt versete ale psalmului alcătuiesc patru strofe regulate.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
1. Vino în ajutor, Doamne. Sau "Mântuieşte, Iehova". Răspunsul la rugăciunea psalmistului e dat în v. 5.
Se duc. Ca şi Ilie, psalmistul gândeşte că în ţară nu mai e nici un credincios în afară de el (vezi 1 Regi 19,10; cf. Mica 7,2). "Credincios" e echivalent în sens cu "evlavios". Pentru moment, degenerarea naţională pare aproape universală, iar psalmistul uită de "rămăşiţă", de "turma cea mică" la care se referă în v. 5 şi 7. Ar trebui să ne ferim de a accentua exagerat că cei evlavioşi formează întotdeauna o minoritate neînsemnată. Isus declara: "Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta." (Ioan 10,16). El are mulţi credincioşi de care poate nu ştim nimic. Compară cu declaraţia lui Dumnezeu făcută lui Ilie (1 Regi 19,18).
Inimă prefăcută. [Inimă dublă, KJV]. Literal, "inimă şi inimă". Ei gândesc una şi spun alta. Nu se poate pune deloc încredere într-o persoană care are o inimă pentru ceea ce spune şi alta pentru a-şi ascunde scopurile.