115:1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
INTRODUCERE - Psalmul 115 prezintă absurditatea închinării la idoli, care sunt lucrarea mâinilor oamenilor. Psalmistul îndeamnă pe toţi credincioşii să-L înalţe pe Dumnezeu şi să-I aducă laude.
În LXX-a, Psalmii 114 şi 115 sunt combinaţi pentru a alcătui un singur psalm care poartă numărul 113 (vezi p. 627).
1. Nu nouă. O renunţare la lauda de sine. Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să nu mai fie obiectul insultei şi ridiculizării păgânilor.
Oamenii sunt întotdeauna nerăbdători să-şi atribuie lauda sau ca alţii să-i laude. Tot astfel sunt dispuşi să-i linguşească pe alţii. Din cauza înclinaţiei inimii omeneşti către mândrie, oamenii sunt sfătuiţi să se "ferească de a aduce altora sau de a primi ei linguşire şi laudă" (COL 161).