113:1 Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
INTRODUCERE. - Psalmii 113-118 constituie Hallel-ul, care e recitat la marile sărbători ale iudeilor. În timpul Paştelui, Psalmii 113 şi 114 erau cântaţi înainte de masă şi Psalmii 115-118 după masă. Strofe din psalmii aceştia au fost cântate de Isus şi de ucenicii Lui în odaia de sus în noaptea trădării (Matei 26,30; Marcu 14,26; Ed 166; DA 672). Psalmul 113 constă din trei strofe egale, fiecare conţinând trei versuri.
1. Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35; Psalm 111,1; vezi şi Psalm 148; 150.
113:2 Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac!
Verset ce nu a fost comentat.
113:3 De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
Până la apusul lui. Din zorii zilei şi până la apusul soarelui, cântarea de laudă se auzea înălţându-se din tabăra lui Israel. Aşa ar trebui să fie adunările poporului lui Dumnezeu de astăzi. Lipsa recunoştinţei pentru binecuvântările cerului marchează adesea începutul apostaziei (Romani 1,20-22).
113:4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.
Toate neamurile. Dumnezeu e zugrăvit ca tronând în ceruri, cu toate naţiunile sub controlul Său (vezi Daniel 2,21).
113:5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus?
Verset ce nu a fost comentat.
113:6 El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.
El îşi pleacă privirile. [Se smereşte, KJV]. Cu toată maiestatea glorioasă a lui Dumnezeu, nimic nu e prea mic pentru a trece neobservat de El. Ce mângâiere pentru omul slab şi muritor să ştie că Stăpânul universului e interesat de toate treburile vieţii noastre! Acest mare adevăr are o profunzime de sens pe care nici o filozofie omenească nu o poate înţelege.
113:7 El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi.
Din ţărână. [Din grămada de gunoi, KJV]. Un tablou al izbăvirii din sărăcie şi izolare socială extremă.
113:8 ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.
Cei mari. [Cei mari, KJV]. O imagine care sugerează înălţarea la cel mai înalt rang şi acordarea celei cea mari demnităţi (vezi Iov 36,7; vezi şi 2 Samuel 9,7). Domnul înalţă pe cel cu adevărat smerit din groapa cea mai adâncă şi îl face să locuiască în locul cel mai înalt.
113:9 El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!
Mamă veselă. Compară cu experienţa Anei (vezi 1 Samuel 1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2,3Ed 166
3�
�
PP 342
5.6�
Ed 132; MH 435; 8T 283