109:1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
INTRODUCERE - Psalmul 109 e dedicat mai marelui cântăreţilor. Probabil era menit să fie cântat la serviciile cortului şi ale templului. El este o avertizare pentru aceia care întorc ură pentru iubire şi nerecunoştinţă pentru bunătate. NT face referire la o parte din acest psalm ca aplicându-se experienţei lui Iuda (vezi Fapte 1,16-20). Psalmul are trei subîmpărţiri: psalmistul cere ajutor împotriva duşmanilor săi (v. 1-5); el invocă pedeapsă asupra conducătorului acestui grup trădător
(v. 6-20); el izbucneşte într-o cântare de mulţumire faţă de Iehova după o cerere de eliberare (v.
21-31). Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Nu tăcea. Duşmanii îl ocărau pe psalmist şi îşi băteau joc de Dumnezeul lui. David îl cunoştea atât de bine pe Domnul său şi încrederea lui era atât de adâncă încât Îl ruga atât de curajos pe Prietenul său să rupă tăcerea şi să vorbească.