109:17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
Să cadă. [Să vină, KJV]. Aici, ca şi în v. 7, este exprimată soarta nelegiuiţilor, nu atât de mult în forma unei dorinţe, ci în forma simplă istorică, ca un rezultat inevitabil al hotărârii pe care nelegiuiţii au rostit-o asupra lor înşişi prin purtarea lor.