104:35 Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu-Yah. Aceasta este prima apariţie a acestei expresii în Psalmi. Termenul a devenit parte a limbajului rugăciunii şi a laudei (vezi Psalm 105,45; Psalm 106,1. 48; etc.).
NOTĂ SUPLIMENTARĂ
LA PSALMUL 104
Un faraon din secolul al XIV-lea, Ikhnaton, a fost cunoscut ca împărat eretic din cauză că a renunţat la zeii Egiptului şi a introdus pentru scurt timp o formă de monoteism, proclamându-l pe Aten singurul dumnezeu al ţării (vezi vol. II, p. 19, 20). La data aceea a fost compus poate chiar de către însuşi împăratul un imn care onora discul soarelui Aten ca suprem şi unic dumnezeu al creaţiei. Întrucât imnul acesta conţine anumite idei şi expresii care se găsesc şi în Psalm 104, mulţi cercetători biblici au pretins că autorul Psalmului 104 şi-a împrumutat ideile din imnul egiptean al lui Aten şi le-a aplicat într-o formă modificată Dumnezeului Său.
Se admite că există anumite paralele în idei şi exprimare între imnul lui Aten şi Psalmul 104, şi că imnul lui Aten sau părţi din el au fost cunoscute dincolo de hotarele Egiptului pe vremea lui Ikhnaton. Totuşi, nu există nici un motiv pentru ca vreun cercetător al Bibliei să renunţe la convingerea că Psalmul 104 este o producţie originală pentru următoarele motive: (1) paralelele nu sunt numeroase. Din cele 149 de versuri ale Imnului lui Aten în traducerea lui J. H. Breasted (Dawn of Conscience, 1933, p. 281-286), numai 17 prezintă un oarecare paralelism cu Psalmul 104, celelalte 132 de versuri neavând paralele; (2) Paralelele nu sunt aşa de importante, aşa cum susţin unii din apărătorii dependenţei Psalmului 104 de Imnul lui Aten; (3) Religia lui Aten a fost considerată o erezie în Egipt după prăbuşirea mişcării lui Ikhnaton, cam pe la 1850 î.Hr., iar imnul lui Aten, care după perioada aceea nu a mai fost folosit, după toată probabilităţile, a fost complet uitat. De aceea este improbabil ca autorul evreu să-l fi întâlnit în Palestina după multe secole de la data compunerii lui; (4) Fiecare poet care-l laudă pe dumnezeul său ca şi creator va folosi aproape sigur ilustraţii, expresii, imagini şi limbaj precum cele folosite în Psalm 104 sau în Imnul lui Aten. Prin urmare, atât Psalmul 104, cât şi Imnul lui Aten sunt probabil originali.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-348T 273-275
5�
�
PP 44
5-12�
PK 134
10.12�
Ed 118
13.14�
CS 17; FE 414
14�
CSW 140
14.15�
PK 135
18�
CG 59; Ed 118
20.21�
PP 115
24�
Ed 99, 104; MH 412
24-28�
PK 135
27�
3T 228
27.28�
PP 115
27-30�
Ed 131
33.34�
MH 101