102:24 Eu zic: Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!
La jumătatea. [În mijlocul, KJV]. Rugăciunea psalmistului este evident inspirată în parte de dorinţa de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate îndura gândul de a muri înainte fără să vadă împlinirea nădejdilor sale. În faţa existenţei veşnice a lui Dumnezeu, el îşi dă seama cât de vremelnice şi de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).