1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Ca un pom. Prin imaginea pomului roditor (care nu e doar un copac ornamental), psalmistul arată rezultatele unei vieţi evlavioase. O ilustraţie asemănătoare se găseşte în Ieremia 17,8. Sădit. Imaginea sugerează discernământ. Pomul este sădit într-un loc favorabil şi cultivat cu grijă. Izvor de apă. [Râuri de apă, KJV]. Ebr. pelagim, care indică şanţuri de irigaţie, cursuri
artificiale de apă, sugerând în plus grija acordată pomului (vezi Ezechiel 31,3.4).
Dă. Timpul imperfect al verbului ebraic denotă o acţiune repetată.
Nu se vestejesc. Trei binecuvântări sunt acordate omului evlavios, ca rezultat al devoţiunii lui faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: (1) el trăieşte o viaţă folositoare, producând roadele Duhului (vezi Galateni 5,22.23; Evrei 12,11); (2) el este mereu proaspăt şi viguros (Psalm 92,12.13); (3) până în cele din urmă, izbuteşte în ceea ce începe. După cum pomul e înrădăcinat în pământul solid şi îşi trage seva din izvorul care curge mereu, tot aşa omul evlavios îşi trimite rădăcinile şi îşi ia hrana din izvoarele mântuirii. El este statornic, stabil, ancorat. În felul acesta, deşi s-ar putea să fie asaltat de necaz şi de ispită, el rămâne neclintit. Cu cât necazul e mai mare, cu atât rădăcinile lui sunt mai adânci şi cu atât se prinde mai tare de Dumnezeu.
Tot ce începe, duce la bun sfârşit. Sau "în tot ce face are de câştigat." În orice lucrare s-ar angaja, omul bun prosperă. Indiferent de succesul sau de nereuşita acţiunii, încrederea lui în Dumnezeu îl împuterniceşte să ia viaţă din Izvorul cel veşnic şi în cele din urmă ajunge la ţintă.