8:20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
În mijlocul cărărilor. Înţelepciunea îl conduce pe om pe mijlocul drumului vieţii, evitând extremele. Omul nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga fără ca glasul acesteia să nu spună: "Iată drumul" (Proverbe 4,27; Isaia 30,21). Când glasul acela este ascultat, comoara care aşteaptă în cer devine mai palpabilă şi moştenirea ei mai sigură cu fiecare zi care trece.
Pasajul acesta este la fel de clar când e aplicat la Hristos. Hristos a mers înaintea noastră şi a marcat pentru noi calea neprihănirii şi a judecăţii. În zilele dinainte de cruce, El a vorbit prin patriarhi şi profeţi (1 Petru 1,11). Tot simbolismul legii rituale mozaice arăta către venirea Acelui care avea să-l cureţe pe păcătos de păcătoşenia lui.
Chiar dacă n-ar fi de câştigat viaţa veşnică, tot ar fi partea înţelepciunii de a umbla pe calea dreptăţii. Nu toţi oamenii au multă bogăţie din cele lumeşti, dar toţi oamenii buni pot să aibă adevărate comori de pace şi mulţumire, care în fond sunt câştigul cel mai mare (1 Timotei 6,6).