7:6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
Mă uitam. LXX o reprezintă pe femeie că se uită pe fereastra casei ei, cercetând cu atenţie pe trecători ca să găsească o victimă corespunzătoare. Totuşi, din context pare mai natural să se reţină varianta din limba ebraică.
Scriitorul alege să folosească o ilustraţie concretă decât să vorbească în termeni general şi abstracţi şi în felul acesta face ca forţa învăţăturii sale să fie mai mare. Se poate ca el să fi povestit
o întâmplare reală sau să fi spus o parabolă. Zăbrele. Ferestrele caselor orientale din antichitate nu erau acoperite cu geamuri, aşa cum sunt cele de la casele noastre de azi, ci cu zăbrele de lemn, care îl ajuta pe cel din casă să vadă afară, dar îl împiedica pe cel de afară să vadă înăuntru. Sistemul acţiona aproximativ ca jaluzele de azi, împiedicând lumina soarelui, dar lăsând ca aerul să treacă.