7:19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,
Bărbatul. Literal "omul". Este vorba de soţ, adică "stăpânul casei" sau "gospodarului" (vezi Matei 20,11).
Nu este acasă. Este prezentat un element puternic al ispitei, şi anume ideea asigurării că nu va fi descoperit. Fără restricţia impusă de teama de a fi descoperit şi pedepsit, starea societăţii ar fi mult mai rea decât este. Puţini în zilele noastre sunt ţinuţi în frâu de lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii (vezi Genesa 6,5). În generaţia aceasta degenerată, când omul este slab şi păcatul este tare, poporul lui Dumnezeu trebuie să facă din înţelepciune şi pricepere tovarăşii lor cei mai apropiaţi şi să se apropie atât de mult de Mântuitorul, încât însuşi gândul de păcat să fie repede exclus din minte (2 Corinteni 10,5).
Păcatul care este evitat numai de frica de a fi descoperit întinează totuşi sufletul (vezi la Matei 5,28). În această declaraţie a predicii de pe munte, Isus nu intenţionează să spună că ispita în sine este păcat. Dar dacă starea sufletului este de aşa natură încât cel ispitit ar păcătui dacă ar avea prilejul, însăşi acea stare este păcat. Păcatul este lipsa conformării cu Legea lui Dumnezeu, în fapt, dispoziţie sau stare. Cineva a remarcat corect că se poate evalua caracterul prin ceea ce un om ar face dacă ar şti că nu va fi descoperit niciodată.