3:33 Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează.
Blestemul Domnului. Blestemele lui Dumnezeu nu sunt ca blestemele oamenilor. Oamenii îi blestemă pe alţii pentru că îi urăsc şi doresc să le facă rău. Balaam fusese chemat să îl blesteme pe Israel, deoarece Balac credea că Balaam putea să aducă suferinţă asupra unui popor nevinovat prin intermediul blestemelor (Numeri 22-24). Blestemele lui Dumnezeu nu se datorează urii sau unei bruşte ieşiri din fire. Unele din cele mai rele blesteme din Biblie se găsesc în Deuteronom 28, iar cele mai multe din ele sunt evident exprimări ale urmărilor naturale ale neascultării de poruncile lui Dumnezeu.
Venirea babilonienilor pentru a pune stăpânire pe Ierusalim era în parte rezultatul eşecului lui Ezechia de a face cunoscut vizitatorilor din acea cetate pe Dumnezeul adevărat a cărui putere vindecătoare îi redase sănătatea (Isaia 39), dar nimicirea cetăţii ar fi putut fi evitată pe timpul lui Ieremia dacă urmaşii lui Ezechia s-ar fi întors la Domnul şi ar fi făcut posibil ca Dumnezeu să intervină în favoarea lor (Ieremia 17,19-27). Babilonienii nu uitaseră deloc comorile pe care le văzuseră şi erau bucuroşi de scuza de a veni şi a jefui pe Israel.
Un studiu al tuturor blestemelor din Biblie arată că multe dintre ele sunt profeţii cu privire la rezultatul firesc şi inevitabil al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. "Blestemul Domnului este în casa celui rău", deoarece purtarea încăpăţânată a păcătosului l-a împiedicat pe Dumnezeul iubirii să-l aducă în armonie cu legile veşnice ale vieţii şi fericirii.
Este tot atât de adevărat că binecuvântarea lui Dumnezeu e peste locuinţa celui neprihănit. Dumnezeul cel iubitor pătrunde în orice inimă şi în orice cămin care sunt deschise pentru El şi oriunde intră, aduce pace şi binecuvântare (vezi Apocalipsa 3,20).