29:27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
O scârbă înaintea celor neprihăniţi. [Urâciune pentru cei drepţi, KJV]. Dacă acesta este încheierea secţiunii lui Solomon din cartea Proverbelor, aşa cum pare evident (vezi cap. 30,1; 31,1), versetul acesta constituie o concluzie corespunzătoare, deoarece sintetizează conţinutul cărţii. Antipatia reciprocă a celor buni şi a celor răi despre care a vorbit înţeleptul se extinde asupra celor care practică aceste fapte. Omul bun găseşte că e imposibil să rămână în legătură strânsă, personală, cu cei răi din cauză că scopurile, preocupările şi standardele lor sunt atât de diferite. Doar dacă renunţă la propriile standarde, el nu se poate simţi bine în prezenţa lor. Opusul este la fel de adevărat (vezi Isaia 53,3; Ioan 15,19). Doar dacă cel nelegiuit e dispus să permită caracterului bun al celui drept să-l influenţeze în schimbarea propriilor sale căi, el nu este scârbit de întovărăşirea cu omul drept. "Ura" pe care cel drept o simte ar trebui să fie dispreţuirea nelegiuirii omului nelegiuit (vezi Psalm 139,19-21).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1TM 453; 4T 208
5�
CS 147; 4T 567; 5T 75, 398, 478
15�
4T 383; 5T 325
18�
ML 163
20�
Ed 236; MYP 135
23�
ML 332; 3T 476