28:9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.
Să n-asculte legea. Faptul că acela care se abate de la Legea lui Dumnezeu doreşte totuşi să se roage dă de înţeles că nu e o persoană nepăsătoare şi nereligioasă, ci doar împotriva faptului de a face din Legea divină norma de conducere a vieţii sale. Mulţi sunt cei care doresc să Îl servească lui Dumnezeu, dar doresc să facă lucrul acesta în felul lor aparte. Unii acceptă o parte a Legii lui Dumnezeu ca standard al vieţii, alţii susţin că Legea a fost total desfiinţată. Doar puţini sunt cei iau întreaga lege morală a lui Dumnezeu ca o expresie autorizată a voii Lui pentru poporul Său (vezi Ioan 14,15; 15,10; cf. Romani 8,3.4).
O scârbă. Păcatul pune un zid de despărţire între Dumnezeu şi păcătos (Isaia 59,1.2).
Cei care merg împotriva conştiinţei lor şi cei care pretind că ţinerea aşa-zisului spirit al legii îi face superiori celor care, prin puterea Duhului Sfânt, care locuieşte în sufletul lor, respectă atât litera, cât şi spiritul Legii, ar face bine dacă ar cugeta profund la versetul acesta. Deşi trece cu vederea lipsa conformării cu legea manifestată de cei care nu au avut prilejul să descopere cerinţele Sale în ei (Fapte 17,30; Romani 5,13), Dumnezeu nu poate să accepte slujirea acelora care în mod deliberat se abat de la Legea Sa. Dacă ar accepta-o ar însemna că aprobă răzvrătirea voită.