28:25 Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
Cel lacom. [Mândru cu inima, KJV]. Literal, "cineva cu sufletul larg", adică un apucător, un avar. Cel care se umflă în pene de cât e de important şi care îi dispreţuieşte pe ceilalţi supără pe oricine întâlneşte şi pricinuieşte multă dezbinare (vezi cap. 15,18; 29,22). Omul smerit, temător de Dumnezeu, îşi face datoria şi are încrederea că Dumnezeu Se va îngriji de nevoile lui. E la fel de adevărat că omul lacom stârneşte multă duşmănie prin egoismul său, în timp ce omul bun "este săturat", adică îi merge bine (vezi Proverbe 11,25; 29,25; Habacuc 2,5; Iacov 4,1).