28:13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
Ascunde fărădelegile. Prosperitatea spirituală e imposibilă pentru omul care cultivă păcatul. Dacă un om aduce scuze pentru păcate lui înseamnă că se împotriveşte lucrării de convingere a Duhului Sfânt (Ioan 16,8-11) şi riscă să-şi împietrească inima, în aşa măsură încât la un moment să nu mai exista nici dorinţa de neprihănire, nici îndemnul lăuntric spre pocăinţă.
Pe de altă parte recunoaşterea stării de păcătoşenie nu e îndeajuns. Păcătosul trebuie să se lepede de păcatele sale şi să reziste cu succes în faţa ispitei în tăria pe care Dumnezeu a făgăduit că i-o va da (vezi Romani 8,3.4; Filipeni 2,13; 2 Timotei 2,22; 1Ioan 3,6). Doar atunci când sunt împlinite condiţiile acestea Dumnezeu Se poate manifesta cu îndurare. A ierta şi a binecuvânta pe un om care se agaţă de păcat ar însemna să să-l încurajezi în purtarea lui, care, dacă e continuată, îl va duce cândva la moarte veşnică (Romani 6,23; Iacov 1,13-15). A duce pe un asemenea om în lumea veşnică ar însemna perpetuarea suferinţei, a durerii şi a morţii pe care le-au produs păcatul.