25:22 Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.
Aduni cărbuni aprinşi pe capul lui. Au existat multe păreri divergente cu privire la semnificaţia acestei metafore. Unii au fost de părere că aceşti cărbuni aprinşi reprezintă ruşinea şi remuşcarea de care e cuprins vrăjmaşul şi că acesta era un fel de răzbunare obţinută de nevinovată. Dar nimeni nu poate că concepe ideea că Dumnezeu ofere omului ocazia răzbunării. El a spus că răzbunarea e a Lui (Evrei 10,30) şi ne-a îndemnat să ne iubim vrăjmaşii şi să îndurăm orice ne-ar face ei (Matei 5,44; Iacov 5,6-8). Indiferent care ar fi sensul precis, metafora pare cel mai probabil să reprezinte încercarea de a face bine vrăjmaşului, chiar dacă o asemenea faptă i-ar da în continuare prilejul să păcătuiască împotriva noastră.
Manifestarea bunătăţii faţă de un vrăjmaş, prin faptul că mergem noi la el când el ar trebui să vină la noi pentru împăcare, poate să aducă asupra capului lui focul pocăinţei şi al întristării pentru păcat, care va arde toată răutatea lui şi ne va face buni prieteni şi împreună slujitori ai Domnului.