22:1 Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.
A fi iubit. [bunăvoinţă iubitoare, KJV]. Literal, "favoare [sau îndurare] bună". Un nume bun şi un folos bun câştigat printr-o viaţă cinstită sunt adevărate bogăţii (vezi Eclesiast 7,1). Ambele pot fi pierdute prin întovărăşirea cu cei care nu au nu nume bun, chiar dacă nu mergem alături de ei pe căile lor dubioase. O persoană tânără găseşte adesea plăcere să stea în anturajul celor au standarde mai mici pentru minte şi purtare, fără nici cel mai vagă intenţie de a-i imita. Dar plăcerea aceasta este scump plătită. Bunul nume este pierdut şi există primejdia de a adopta unele din modurile lor gândire şi acţiune, după ce apropierea de ei a tocit acuitatea simţurilor morale.