20:25 Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.
Să facă în pripă o făgăduinţă sfântă. [Care mănâncă ceea ce este sfânt, KJV]. De la ebr. la'a', "a vorbi cu furie". Prima propoziţie poate fi tradusă: "e o cursă pentru un om să strige nesăbuit: sfânt". Gândul acesta este asemănător cu acela din LXX, care redă acest verset astfel: "e o cursă ca un om să dedice în mod nesăbuit ceva din bunurile sale", deoarece în cazul acesta juruinţa este urmată de părere de rău. Cel care a jurat să dea un dar Domnului fără să-şi facă socotelile de rigoare şi apoi îşi dă seama că juruinţa îl va costa mai mult decât doreşte el să jertfească se prinde singur într-o cursă (vezi Eclesiast 5,2-6; 4T 470, 471).