19:7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
Prietenii lui. Dacă proprii lor fraţi ajung să nu mai dorească să-l vadă pe cel sărac de teamă să nu le ceară să-l ajute, cine poate să-i blameze pe prietenii lui că îl părăsesc? Singura excepţie ar fi acel fel de prieten care se alipeşte mai tare ca un frate.
Acesta este unul din puţinele proverbe care conţin trei părţi. Unii socotesc că la origine au fost două proverbe obişnuite, alcătuite din două părţi. LXX are o variantă mai lungă, care, chiar dacă nu putem fi siguri de corectitudinea ei, lasă de înţeles că probabil originalul conţinea mai mult decât se găseşte în prezent în textul masoretic. Varianta LXX pentru v. 7 este: "tot cel ce urăşte pe fratele sărac, departe va fi şi de prieteşug, gândul bun se va apropia de cei ce îi cunosc prieteşugul, şi omul înţelept îl va afla pe el, cel ce face multe rele isprăveşte răutatea; iar cel ce sfârşeşte cu cuvinte, nu se va mântui".