19:18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.
Nu dori să-l omori. [Să nu-l cruţi, KJV]. Propoziţia aceasta sună literal: "nu înălţa sufletul tău să-l omori". Traducerea KJV este bazată pe interpretarea iudaică veche, care învaţă că e mai bine ca fiul să plângă din cauza mustrării decât ca tatăl să plângă mai târziu din cauza pierderii veşnice a fiului. Prin contrast, traducerea literală face din propoziţie o avertizare împotriva unei pedepsiri atât de violente, care ar putea omorî pe fiu. Sau ar putea să fie o avertizare pentru tată ca să nu neglijeze mustrarea, ca nu cumva fiul să ajungă rău. În Israel, un fiu stricat trebuia să fie adus înaintea bătrânilor pentru judecată şi, dacă era necesar, să fie omorât (Deuteronom 21,18-21).
Pedepsirea copilului timpurie e una bună. Mai târziu, când un tânăr a ales căile rele, există mai puţină speranţă de îndreptare. Prea adesea, părinţii amână pedepsirea până când un copil e destul de mare ca să înţeleagă, doar ca să descopere că acesta este deja pradă unor obiceiuri cu care cu greu mai pot fi schimbate (vezi cap. 13,24; 23,13).