16:4 Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
Pentru o ţintă. [Pentru sine, KJV]. Vrea să spună pasajul acesta că în planul Său, Dumnezeu i-a creat pe oamenii nelegiuiţi cu scopul de a-i pedepsi şi a-i nimici? Textul acesta a fost folosit pentru a susţine cumplita doctrină a predestinaţiei, care susţine că Dumnezeu în mod intenţionat i-a creat pe anumiţi oameni ca să sufere pedeapsa veşnică. Cea dintâi propoziţie zice tradusă literal: "Dumnezeu a făcut totul cu privire la sfârşitul lui [sau răspuns]". Cuvântul tradus aici "sine" [KJV] este tradus "răspuns" în cap. 15,1 şi 16,1. Traducerea aceasta sugerează că scriitorul vorbeşte nu despre doctrina predestinaţiei, ci doar despre ordinea eternă şi neschimbătoare a lucrurilor, prin care păcatul aduce suferinţă şi moarte.
Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar când omul a născocit multe şiretenii şi a păcătuit (Eclesiast 7,29), el s-a făcut potrivit doar pentru nimicirea din ziua încheierii tuturor lucrurilor. Aceia care îşi folosesc libertatea de voinţă şi aleg să fie născuţi din nou (Ioan 3,3.7), devin potriviţi pentru viaţă veşnică şi cândva vor moşteni o lume purificată (2 Petru 3,13). Dumnezeu a făcut ca totul să corespundă finalului pentru care au devenit potrivite - în cazul omului, prin propria lui alegere, iar pentru restul creaţiei pământeşti, prin nevinovata ei includere în distrugerea pe care a adus-o omul. În felul acesta, Domnul ne asigură că a prevăzut şi S-a pregătit pentru oricare situaţie. Nu va exista niciodată un păcătos nemuritor, care să întristeze Cerul prin suferinţa lui de-a lungul veşniciei (vezi la Exod 4,21).