14:29 Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.
Încet la mânie. Ordinea cuvintelor sugerează că o cantitate mare de pricepere vine în urma stăpânirii de sine, şi lucrul acesta este adevărat; dar este tot atât de adevărat că cu cât e mai mare priceperea cu atât e mai mare şi stăpânirea de sine. S-a spus că a înţelege totul ar însemna a ierta totul. O parte însemnată din natura omului se datorează moştenirii şi mediului în care trăieşte. Când înţelegem care sunt factorii care l-au făcut pe un altul nevrednic de încredere sau cu un temperament violent, iritarea noastră se diminuează. Aceasta nu vrea să spună că mediul e cel care determină caracterul unui om şi că, deci, există o scuză pentru păcatul lui. Dar moştenirea şi mediul constituie handicapuri însemnate în vederea dezvoltării cu succes a caracterului.
Omul cu o fire violentă manifestă un comportament nebunesc acolo unde toţi pot să-l vadă. El îşi demască lipsă de înţelegere şi de stăpânire de sine, şi acestea sunt unele dintre semnele principale ale unui nebun. Cel mai înţelept om îşi ia rămas bun de la înţelepciunea lui când îşi iese din fire şi pentru timpul acela devine un nebun. Poate că deprinderile lui de a acţiona în mod înţelept fac ca accesul lui să nu fie tot atât de nebunesc ca al unui om mai puţin înţelept, dar în agitaţia momentului el se află în pericolul de a nu mai avea un control conştient asupra cuvintelor sau faptelor sale (vezi Numeri 20,7-13; PP 417-421).