13:24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.
Nuiaua. Compară cu cap. 19,18; 22,15; 23,13.14; 29,15.17. Nuiaua ar putea fi considerată un simbol al acţiunii de disciplinară de diferite tipuri. Pedeapsa corporală corespunzătoare poate fi de o real folos, când un copil e mic. Mai târziu ea tinde să producă reacţii nedorite, fiind preferabile alte tipuri de pedeapsă.
Urăşte. Termenul ar trebui să fie înţeles prin comparaţie, cu sensul de a iubi pe altcineva sau altceva mai mult. Compară cu acest fel de "ură" din Luca 14,26. Acela care neglijează să-şi disciplineze copiii pentru că fie e indolent, fie are aversiune pentru o astfel de sarcină, se pune pe sine înaintea copiilor săi, şi astfel se poate spune că îi "urăşte".
Îndată. Aceasta e traducerea unui idiom ebraic care se referă la hărnicie în termenii deşteptării dimineaţa devreme. Unii au interpretat idiomul ca însemnând că un copil ar trebui să fie disciplinat la începutul vieţii lui. Fără îndoială că ar trebui, dar ideea nu prea poate fi dedusă din varianta ebraică.