11:5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Ebr. tamim de la aceeaşi rădăcină ca tummah (vezi la v. 3). Tamim este un termen înrudit şi trebuie înţeles în contextul lui. Despre Noe s-a spus că era desăvârşit (Genesa 6,9) şi totuşi mai târziu s-a dovedit că e supus slăbiciunilor cărnii (Genesa 9,21). Cei desăvârşiţi sunt creştini maturi, deplin consacraţi Domnului, care deşi au de învins slăbiciuni aleargă înainte spre ţintă (Filipeni 3,12-15). Va veni ziua când lucrarea de eradicare a oricărui păcat şi oricărei forme de egoism din cei răscumpăraţi va fi deplină şi sfinţii vor fi cu totul şi ireversibil fără pată sau zbârcitură (Efeseni 5,27; TM 506).
Îi netezeşte. [Îi îndrumă, KJV]. Ebr. yashar, "a netezi", "a îndrepta", adică a îndepărta obstacolele. Neprihănirea nivelează calea înlăturând pricinile de poticnire. Ispitele rămân, dar nu există răspuns la ele (vezi Ioan 14,30; cf. DA 123; GC 623). În acelaşi mod, dorinţa de cele rele îl face pe cel nelegiuit să găsească atât de multe motive de poticnire încât, în cele din urmă, cade pentru a nu se mai ridica niciodată.